Skip to content

DESPRE MINE – Partea a II-a

Intrucat descrierea anterioara a fost una cat se poate de obiectiva, ma vad nevoita a posta si o descriere subiectiva la adresa persoanei mele.

Dupa cum se poate vedea si in poza de mai sus, sunt o persoana serioasa, poate prea serioasa pentru secolul in care traim,
M-am nascut intr-o frumoasa zi de toamna, putin dupa mijlocul lunii septembrie. copil fiind, eram o fire retrasa, timida in relatiile cu persoanele necunoscute, si destul de deschisa fata de apropiati. Inca de mica am fost atrasa de formele cunoasterii prin scris si lectura. De aceea m-am incapatanat sa invat sa citesc singura, iar la 4 ani si jumatate deja stapaneam bine aceasta arta.

Sunt o fire visatoare, de aceea imi aduc aminte cu nostalgie de clipele copilariei mele plina de jocuri felurite, inchipuite, prn care joaca cu vecinii din bloc era o intrecere nesfarsita. De-a v-ati ascunselea, leapsa, sotronul, WC-ul (veti rade, dar chiar aveam un joc numit asa), ratele si vanatorii, invatatoarea, elasticul etc., sunt doar cateva dintre jocurile care mi-au facut fericirea frumoasa si pe care copii nostrii nu le stiu datorita…nepasarii noastre, a parintilor lor. Mi-e dor si de dulciurile copilariei mele, de inghetata Polar sau cea tip unt, de chipsurile Hali-Lulu, cu gust de sare si otet, de guma de mestecat Minti sau Turbo.
Mi-e dor pana si de cozile infernale, formate inca din zorii zilei, pentru ratia de zahar, ulei, paine etc., la care eram insarcinati copii sa stam in timp ce parintii erau ocupati cu serviciile sau cu treburile casnice.
Sunt, insa, doar vise, uitate de timp si de vremurile “democratice” pe care le traim!…

Am crescut repede, timpul parca zboara acum, iar grijile cotidiene ne macina tineretea. Retraind clipele copilariei, imi doresc sa fiu chiar si acum copil, sa nu fi crescut niciodata pentru a nu cunoaste dezamagirea unei cariere in mass media unde sanse de reusita au doar pitipoancele cu sani mari umflati de silicoane, cu buze senzuale datorita acidului hialuronic si cu zero neuroni in capul blond (la propriu si la figurat) ars de solare si de vopsele de par.

Am redescoperit in urma cu cateva zile o melodie destul de veche, “Rednex – Hold me for a while”. Ascultata din mai multe unghiuri, am ajuns la concluzia unui adevar crud, dar sincer: trebuie sa incerc sa ma bucur de ziua de azi, caci ziua de maine s-ar putea sa nu imi mai aduca nimic.

Cu bine!🙂

One Comment
  1. La multi ani, Stefania! Fie ca Bunul Dumnezeu sa iti aduca in 2014 tot ce nu ai avut in anul care tocmai se incheie!

    Ionut Ignat (colegul de facultate)

    p.s. nu mai am nr tau de telefon, dar daca doresti, ma poti contacta pe 0725 633 350

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: