Skip to content

Paris – oras minunat, dar nu in viata mea

June 26, 2011

Cineva mi-a spus, in trecut, ca viata, uneori, poate fi o curva de care nu te poti feri decat prin alegerea optiunilor corecte. Dar, cum ceea ce facem nu e intotdeauna ceea ce  este corect, am descoperit cele sapte fete “necurate” ale vietii pe care o traiesc.

Am ales sa vin, o perioada, laParis. Sa muncesc, sa strang niste bani pentru a-mi realiza cele mai ascunse dorinte pentru o viata indestulata si completa. Paris-ul este un oras minunat, poate prea “murdar” din punct de vedere al etniilor care locuiesc in el, insa un oras plin de puncte turistice cu adevarat atractive pe care ti-ai dori oricand sa le revezi. Negrii, arabi care incearca sa iti vanda marfuri furate la orice colt de strada, tigani romani care cersesc, indieni imbracati exact ca in filmele pe care le vezi la televizor (rochiile femeilor indiene sunt cu mult mai frumoase in realitate, sunt elegante, deosebite, stralucitoare), dar cu tenul mult mai inchis decat este infatisat in productiile bollywoodiene, chinezi, evrei…acesta este spectacolul uman oferit zi de zi de strazile parisiene.

Trebuiau sa fie cateva luni de vis. Cu multa munca fizica, insa cu mari satisfactii la final de drum. Insa greutatile vietii apar de unde nici nu te gandesti ca vor veni vreodata si de la persoane la care nu te-ai fi asteptat sa se comporte astfel intr-un moment ca acesta.

Uneori, in viata, trebuie sa fii puternic, sa iei lucrurile ca atare, sa nu lasi nimic si pe nimeni sa iti stea in calea realizarilor tale, sa gandesti totul “la rece” si sa privesti situatiile de care esti inconjurat cu obiectivism chiar daca esti personajul principal al intregului eveniment. Forta aceasta launtrica, insa, nu este suficienta ca sa tii sub control totul, si mai ales ca sa iti poti controla emotiile, trairile si sentimentele care te incearca atunci cand simti ca intreaga viata se prabuseste la picioarele tale.

Ultimele doua saptamani au fost cu adevarat groaznice. Ploile au fost cele care mi-au tinut companie zi si noapte, cu mici pauze intre sesiunile de plans ale cerului. Norii grei, cenusii au acoperit cerul si soarele abia isi putea arata prezenta pe albastrul cerului cateva minute pe zi.

La fel si sufletul meu. A fost acoperit intru totul de nori mari, negrii care cu greu au reusit sa nu iasa la suprafata. Lacrimi, nervi, descarcari de tensiune acumulate in doar 48 de zile de la aterizarea avionului care m-a adus in orasul iubirii, ma fac acum sa privesc viata cu alti ochi si ma face neincrezatoare in cei din jur. Stiu ca in momentul in care cineva se va oferi sa ma ajute in viata, voi gandi, nu de doua ori, ci de zece ori inainte de a lua o decizie. Si sincer, cred ca e mai bine sa iti iei viata in propriile maini, decat sa lasi pe altii sa te conduca in propria ta viata.

“Nu dispera! Soarele va iesi si pe strada ta!” este motto-ul dupa care imi ghidez cursul vietii acum. Mai am cateva luni de “penitenta” in orasul al carui nume a stat la baza denumirii orasului in care m-am nascut si in care am crescut, Bucuresti, ca fiind “miculParis”. Abia astept sa imi fac bagajele spre o alta destinatie, care sper, imi va infatisa partea frumoasa a vietii, imi va readuce zambetul pe buze, ma va face sa arat, sa respir, sa eman feminitate in jurul meu. Iar atunci cand voi privi in oglinda sa pot spune:”Viata poate fi intr-adevar minunata, zambetul poate fi motivul care te trezeste dimineata, fericirea poate fi ratiunea de a trai!.

Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: