Skip to content

Munca e bratara de …aur

August 29, 2009

Romanii duc lipsa de inteligenta. Este o lipsa acuta, care risca sa se extinda si la generatiile viitoare, asta daca ne gandim ca cei care dau dovada de o prostie inegalabila fac parte din categoria persoanelor cu varste cuprinse intre 20 si 40 de ani. Unii oameni par a nu se maturiza niciodata, iar notiuni precum “respect”, “decenta”, “bun simt” si “profesionalism” nu se regasesc printre calitatile cu care au fost inzestrati de mama natura. Sau poate ca cei 7 ani de acasa nu si-au facut efectul, sau au lispit cu desavarsire din educatia lor, parintii fiind mult prea ocupati cu acumularea experientei democratice postdecembrista.

Astfel, as putea trage un semnal de alarma atat celor de la OPC, ca si celor care isi fac cumparaturile in mod regulat din magazinele unui recunoscut complex comercial din zona Militari. Acolo angajatii, sau mai degraba spus, “patronii” de stand-uri, au preocupari mai puerile decat proprii lor copii de 2-3 ani. Se joaca cu pistoale cu apa, udandu-se intre ei, chiar si hainele pe care au pretentia sa le vanda, ori chiar pe clientii ce trec prin dreptul lor; se joaca carti, fara sa fie atenti ca un client le viziteaza standul si chiar intentioneaza sa cumpere ceva, insa in lipsa de personal in magazine, il parasesc la fel de repede cum i-au pasit pragul; desira margelele si arunca cu bilutele in diverse persoane; asculta muzica de nunta si se comporta ca si cand s-ar afla la una (chiuituri, dans etc), iar exemplele pot continua la nesfarsit.
Sunt oameni pentru care restul sunt niste ipocriti, mai ales daca li se cumpara o camasa si li se spune sa o impacheteze asa cum a fost initial, pe motiv ca va fi data cadou; daca fac reclamatii privind retusul la pantaloni (prea scurti, prea lungi, inegali), pe motiv ca asa li s-a luat masura si au fost de acord; sunt nesimtiti ca probeaza un lucru si nu il cumpara; ca ii pun sa caute modele si produse care nu sunt tocmai la vedere pentru ca mai apoi sa nu cumpere nimic si sa le lase dezordine in magazine etc. Sunt oameni care, daca primesc reclamatii cu privire la modul in care isi trateaza clientii, raspund un singur lucru: “Daca sunt vanzator, asta inseamna ca trebuie sa fiu sclavul lor?”. Raspunsul este DA, cu totii suntem sclavii celor pentru care lucram, in serviciul carora lucram. Cei din publicitate, de exemplu, sunt sclavii clientilor lor, daca reclama nu iese conform cerintelor clientului, firma nu isi primeste banii, sau si-i primeste, insa pierde pe viitor unul sau mai multi clienti. Chiar si patronii de firme sunt sclavii celor in folosul cui se adreseaza serviciile prestate de ei.
La romani, a lucra cu placere, a depune pasiune in ceea ce faci, chiar daca poate nu este ceea ce iti doresti in viata, a-ti da interesul de a savarsi cu bine sarcinile si obligatiile de munca este egal cu a fii sclav, iar asta nu este bine pentru ei. De vina poate sunt si salariile mici, insa de multe ori trebuie sa dovedesti ca meriti un salariu mai mare.
Exista o vorba care bine zice: “Dupa fapta, si rasplata.”.

P.S. Oare cum s-ar simti ei in postura propriilor clienti, ignorati si tratati cu dispret, chiar, de catre cei ale caror servicii le solicita?

Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: