Skip to content

De ce nu am votat cu Victor Ponta


Domnule Victor Viorel Ponta, probabil stai acum si nu poti dormi linistit, framantandu-te o singura intrebare: de ce la doi ani distanta de victoria zdrobitoare impotriva lui Traian Basescu si a Guvernului Boc ai pierdut increderea si sustinerea romanilor?

Nu stiu altii de ce, dar eu am avut motivele mele de neincredere in puterea ta de a conduce aceasta tara. Consider ca esti inca necopt la minte pentru a putea face fata unei astfel de responsabilitate cu greutate.
In primul rand nu pot vota un om care plagiaza si minte cu nonsalanta ca nu a facut-o, chiar si dupa ce este dovedit de catre o comisie specializata. Ai promis ca iti vei da demisia daca se va dovedi ca ai plagiat lucrarea de doctorat, dar nu ai facut-o, desi scrie negr pe alb ca plagiatul exista. Poate daca iti tineai promisiunea, m-as fi gandit poate sa te votez. Dar, AI MINTIT.
In al doilea rand, desi la referendum-ul din 2009 poporul a votat in proportie de 77,78% pentru un parlament unicameral si in proportie de 88,84% pentru reducerea numarului de parlamentari la 300. Domnia ta ce a facut atunci? A refuzat sa asculte dorinta poporului, desi ai spus ca esti de acord: “In legea electorala pe care trebuie sa o adoptam in Parlament pana la sfarsitul lunii iunie, eu personal si USL vom sustine limitarea numarului de deputati la 300 si reprezentarea in Senat a fiecarui judet cu doar 2 senatori. Aceasta este o solutie care cred ca poate sa deblocheze toate discutiile politice pe tema strucutrii Parlamentului”, a afirmat prim-ministrulin 2012. dar din contra, in legislatura 2012-2016 ai crescut numarul parlamentarilor de la 471 la 588. din nou AI MINTIT.
In al treilea rand, in doi ani de cand esti la guvernare rata somajului a crescut, nu a scazut asa cum te laudai ca se va intampla, ca se vor crea locuri de munca. Deci, din nou AI MINTIT.
In al patrulea rand, nu pot vota cu un om care fix in campania electorala, in ajunul scrutinului de vot ofera bani profesorilor. Nu zic ca nu ii merita, dar nu se procedeaza astfel. Ai avut timp doi ani de zile sa faci acest lucru. La fel si cu alocatiile, le dublezi pe cele ale copiilor defavorizati sau care provin din familii cu venituri mici. 84 de lei nu este o alocatie de copil cu care sa ne mandrim. In tarile civilizate, europene, salariile minime sunt situate in intervalul 700-1000 de euro, iar alocatiile la copii pornesc de la 150 de euro in sus.
Si lista ar putea continua.
Iata de ce nu am votat. Pentru ca esti un mincinos si un om care te folosesti de popor pentru a-ti atinge scopul.

Romanii din diaspora au fost bataia de joc a MAI si a Guvernului


Votul pentru alegerea presedintelui Romaniei pentru urmatorii cinci ani s-a incheiat, insa nemultumirile celor din diaspora vor fi cu greu uitate de cei care s-au simtit umiliti de propriii lor conationali.


Din surse sigure stiu ca votul in diaspora, in Franta cel putin, a fost un haos total. In primul tur de scrutin s-a stat cu orele la consulatul din Strasbourg pentru ca erau DOAR trei stampile, in al doilea tur de scrutin desi au fost zece stampile alocate aceleiasi sectii de votare, se foloseau concomitent DOAR doua, pentru ca persoana care nota datele alegatorilor pe liste nu lua o alta persoana aflata la coada pana nu iesea cel al carui buletin il avea in fata pentru predarea stampilei. Este revoltator, umilitor, sfidator sa ai la dispozitie zece stampile, iar tu sa folosesti doar doua cand in strada asteapta peste 3000 de oameni sa isi exercite un drept fundamental.
Desi rezultatele votului este cel asteptat de majoritatea romanilor, in special de cei aflati in diaspora, multora dintre romani li s-a refuzat dreptul de a-si exercita dreptul si obligatia de a vota. Pentru acest lucru, eu personal, as face plangere la Curtea Constitutionala sa se ia masuri impotriva celor direct responsabili pentru neregulile aparute la sectiile devotare din diaspora.
MAI, prin reprezentantul Teodor Melescanu nu a facut altceva decat sa le adreseze miilor de romani aflati la cozi interminabile sa parcurga sute de km pentru a putea vota in sectii deschise acolo unde nu exista comunitati de romani, si automat nu exista nimeni care sa voteze. Premierul in functiune, Victor Ponta, a fost prea ocupat sa stea la sediul sau de campanie, cand putea sa arate ca ii pasa de cetatenii romani, inclusiv de cei aflati in diaspora. Nu ii rapea mai mult de o ora din pretiosul sau timp sa mearga la Guvern pentru a vota o Ordonanta de Urgenta cu privire la suplimentarea sectiilor de votare unde era cazul, si la prelungirea orei de inchidere a sectiilor de votare. Dar era prea ocupat sa astepte rezultatul votului.
Umilinta si mai mare au trait-o romanii aflati la Torino. Au fost obligati sa paraseasca perimetrul sectiei de votare, unde li s-au inchis usile in nas, iar jandarmii au folosit gazele lacrimogene pentru a dispersa multimea. Mi se pare de o nesimtire crasa sa folosesti, practic, violenta asupra unor oameni care nu au dorit nimic altceva decat sa isi exercite un drept castigat la revolutia din 1989, si anume acela de a-si vota viitorul presedinte al tarii.
Sper ca cineva sa fie cu capul pe umeri si sa ii traga la raspundere pe cei vinovati de astfel de incidente. Nu este posibil ca in anul 2014, secolul 21, mileniul 3, sa fie impiedicati zeci de mii de oameni sa isi exercite dreptul de a-si exprima liber optiunea pentru viitorul presedinte al tarii lor.

Ponta sau Iohannis? „Razboiul” pentru functia suprema in stat aproape de final

Mai sunt cateva ore pana la deschiderea urnelor de votare din Romania. Dar pe strazile din tara si pe internet frenezia alegerilor i-a cuprins pe romanii care, dupa 25 de ani de somn profund scufundat in promisiuni electorale uitate in fluturasii care ne indemnau sa votam cu X sau Y, s-au trezit la realitate si isi cer drepturile de cetateni romani cu drept de vot si de alegere a ceea ce e mai bine pentru tara in viziunea lor. Cred ca vom asista la un fenomen fara precedent, daca schimbarea ceruta de popor nu va avea loc, imediat dupa aflarea rezultatelor.

Conform sondajelor de opinie difuzate in presa, Victor Viorel Ponta ar castiga detasat alegerile prezidentiale 2014. Actiunile stradale si internautice ale romanilor saturati sa fie bataia de joc a clasei politice dezvaluie contrariul. Romanii din diaspora care nu au putut vota in primul tur, sunt cu mult mai inversunati si sunt sigura ca vor forma cozi la sectiile de votare inca dinainte de a se deschide pentru a se asigura ca vor putea sa isi exercite dreptul de a vota.
Am tot citit si ascultat multe pareri in legatura cu diaspora si posibilitatea romanilor aflati in strainatate de a vota. Multi spun ca sunt prea putine sectii de votare deschise. Altii spun ca problema este declaratia pe proprie raspundere care dureaza zece minute pentru a fi completata. Sa luam pe rand problemele.
Sectiile de votare, probabil nu sunt putine, avand in vedere ca, potrivit statisticilor sunt pana in 300000 de romani in afara granitelor. Problema adevarata nu e ca sunt putine, ci ca sunt amplasate la distante mult prea mari, si, probabil, nu in zonele unde sunt cei mai multi romani. Am aflat, de exemplu, ca in SUA romanii sunt nevoiti sa parcurga pana la 600 km distanta ca sa poata vota, deoarece nu in toate statele exista sectie de votare. In tari precum Italia, Spania, Franta, Belgia etc. inteleg ca se deschid sectii de votare in principalele orase pentru ca e mai simplu de parcurs drumul cu trenul, dar in SUA consider ca fiecare stat in care se cunoaste existenta romanilor ar fi trebuit sa aiba o sectie de votare.
A doua problema, declaratia pe proprie raspundere. Nici eu nu am votat, si nici maine nu voi vota in orasul de resedinta. Insa acea declaratie pe proprie raspundere e un tipizat unde trebuie doar completate numele, prenumele, CNP, serie si numar la buletin, data si semnatura. Cat timp poate sa acorde o persoana completarii unor astfel de date? Dupa mine, maxim doua minute. Iar cei din diaspora au putut completa declaratia dinainte de a ajunge la urnele de vot.
Deja, romanii din diaspora, majoritatea satui de a fi sclavi pe plantatiile strainilor, au inceput sa isi exprime optiunea privitoare la viitorul presedinte. Multi isi pun speranta in Klaus Werner Iohannis, un neamt care a dovedit Sibiului ca poate fi Capitala Europeana a Culturii in 2007, ca poate fi un oras demn de a fi numit oras european.. Pe de alta parte, vine Ponta, un prim-ministru dovedit ca plagiator, dar care nu are cuvant, si nici onoare, din punctul meu de vedere. A sustinut ca, in cazul in care se va dovedi ca lucrarea sa de dotorat este plagiata, isi va da demisia. A facut-o? Raspunsul il stim cu totii.
In urma dezbaterilor care au avut loc in aceasta saptamana, au tot fost comentarii ca Iohannis o duce rau la capitolul oratorie. Dar pana la urma, ce fel de presedinte isi doreste tara? Unul care sa stie sa imbrace cuvintele intr-o haina frumoasa, captusita cu pietre swarovski, sau unul care sa stie sa conduca si care sa construiasca ceva pentru tara?
Majoritatea pensionarilor il vor vota pe Ponta. De ce? Simplu: le-a promis mariri de pensii, si a inceput deja. Ce nu stiu pensionarii, sau nu vor sa accepte, e ca nu presedintele acorda mariri sau taieri de pensii, salarii etc., ci Guvernul.
Azi am fost placut surprinsa de catre o pensionara care credea ca Iohannis este ungur, si din aceasta cauza nu dorea sa il voteze. Cand i-am spus ca e neamt, a spus „Maica, noi astia batranii ar trebui sa stam acasa si sa va lasam pe voi, tineretul sa alegeti presedintele. E viitorul vostru in joc.”
Iesim sa votam. Si ma rog ca toti tinerii care mai spera la ceva bun in tara lor sa o faca. Dar cu cine votam? Votam schimbarea, ca in 1989, sau ne poticnim in „aceeasi Marie cu alta palarie”, pentru a ne plange de mila mai apoi?

Murim cu zile, cu autoritatile de mana

Murim cu zile, cu autoritatile de mana

Zilele acestea s-a tot discutat, si inca se va mai discuta mult timp de acum inainte, despre tragicul accident aviatic in care doua persoane au murit, iar alte cinci au fost ranite. Tragic nu este atat faptul ca au murit doi oameni, ci toata tevatura care se intampla in jurul acestui subiect, in cautarea unui tap ispasitor. Iar intr-un final, acesta va fi gasit: Adrian Iovan.

Spuneam ca nu e atat de tragic faptul ca doi oameni nevinovati si-au pierdut viata in acest accident. Un preot tanar, in prelegerile lui la inmormantari spune ca moartea trebuie imbratisata, pentru ca astfel sufletul omului isi termina misiunea pe pamant pentru a o continua intr-o alta lume. Poate ca asa e, poate ca nu. Cert e ca nimic si nimeni nu poate schimba destinul, soarta sau… nesansa de a avea la carma incompetenti care au nevoie de sapte ore pentru a gasi niste oameni pierduti si raniti in padurile unor munti. Ne laudam cu smartphone-uri, cu aplicatii inteligente care pot reda in timp real tot ceea ce facem, unde suntem si cu cine. Politia dispune de aparatura speciala de a intercepta si localiza in cateva secunde interlocutorul unui apel telefonic. Dar nu foloseste aparatura dintr-un motiv absurd: nu sunt urmariti penal, nu sunt evadati din puscarie. Daca in asta consta viata unui om si salvarea acestuia, cred ca toti ne dorim in astfel de momente sa fim infractori deosebit de periculosi pentru a putea fi localizati cu usurinta si gasiti la timp.

Toata stima pentru localnicii din comuna Horea, care au avut simtul civic de a porni in cautarea avionului prabusit fara a avea pregatirea necesara de a intreprinde expeditii de salvare. Felicitari lor pentru ca au acordat ajutor celor raniti cu ce au putut: haine mai groase, paturi pentru a transporta ranitii doi kilometrii pana la drumul de acces. Dar acestia vor fi uitati in scurt timp. Nu de catre cei implicati fara voia lor in accident, ci de cei care ar fi trebuit sa pregateasca expeditia de salvare cu toata aparatura necesara in astfel de cazuri. Autoritatile ar fi trebuit sa se mobilizeze si, in momentul in care ranitii au apelat la 112, sa intercepteze convorbirea si sa ii localizeze pentru ca salvarea lor sa se faca in 30 de minute nu in 420 de minute cat a durat pana au ajuns echipele de salvare.

A murit un copil nevinvat. Singura ei vina a fost aceea ca era extrem de dedicata meseriei pentru care invata temeinic si vroia sa participle personal la salvarea unei vieti. Dar si-a pierdut propria-i viata din cauza unor oameni incompetenti pe care ii alegem mereu, fara sa ne gandim ca meritam un viitor mai bun, ci doar ca “mai rau de atat nu se poate”. Traim cu speranta ca poate, candva, cineva se va trezi la realitate si nu se va mai gandi ca trebuie sa isi ingroase conturile personale si ale rudelor, ci trebuie sa se asigure ca poporul care l-a ales merita sa aiba o viata decenta, sa aiba un serviciu decent, sa nu moara de foame pe strazi, sau de frig intr-un accident aviatic.

Am vazut si citit tot felul de declaratii, care mai de care mai hilare. Mai nou, medicul Radu Zamfir este contrazis de seful STS in declaratiile sale, conform careia ar fi transmis telefonic, cu ajutorul Google Maps , coordonatele zonei in care s-au prabusit. Maine cu siguranta vor declara: “Medicul, probabil, in timpul cat a fost inconstient, a visat ca transmite coordonatele, dar de fapt nu a facut-o.” Este si asta o ipoteza, nu-i asa?

Am mai citit un articol conform caruia, raposatul Adrian Iovan a cerut amanrea zborului din cauza unor defectiuni tehnice. Insa medicii au fost de accord sa isi riste propriile vieti de dragul de a salva una singura. Ca Minister al Sanatatii, care pun viata oamenilor mai presus de orice, as fi cerut autoritatilor competente sa se puna la dispozitie o alta aeronava in stare buna pentru aceasta misiune. Dar nu. Nepasarea si incompetenta celor care stau imbracati la patru ace in birouri de lux au dus la trecerea in nefiinta a doua suflete ce doar isi faceau meseria.

Murim cu zile! Si nimanui nu-i pasa!

Despre ce inteleg unele femei ca inseamna casatoria

Viata bate filmul, sau filmul bate viata? Nici nu mai stiu care dintre variante este cea corecta. Sau poate ar trebui sa spun ca vizionarea telenovelelor dauneaza grav sanatatii?  Cert e ca realitatea pe care o privesc  in fiecare zi ma uimeste tot mai mult pe zi ce trece. Ma intreb de ce mi-a fost dat sa intalnesc astfel de oameni? Cu ce am gresit … sau poate a fost alegerea mea sa stau printre ei, sa vad o latura a omenirii care credeam ca nu mai exista…

Exista o categorie de femei care desi sunt la varsta la care ar trebui sa aiba o familie – sot si copil – stau dupa pantalonii tatalui mai ceva ca un copil de doi ani care abia descopera lumea. Femei care isi aleg ca parteneri de viata barbati care profita de pe urma unui batran care, de dragul fetei, intretine dintr-o pensie de nimic doi oameni maturi care ar trebui sa fie capabili sa se intretina singuri. Dar daca ar fi doar atat, poate ar fi mai bine.  Dar cum poti sa numesti  relatie o situatie in care certurile si despartirile (cu tot cu bagaje facute, injuraturi ca la usa cortului si spray-uri date in ochi barbatului) sunt mai prezente in viata celor implicati decat schimbatul sosetelor?  Colac peste pupaza, dupa o relatie de nici sase luni, in care daca s-au vazut de 30 de ori, atat din cauza despartirilor dese cat si a serviciului barbatului, femeia ramane insarcinata.  In mod normal, cand nu te poti intretine pe tine, clar nu ai cum sa intretii  un copil si rezonabil  ar fi sa avortezi. Sunt impotriva avortului,  insa in astfel de cazuri,  cand nu produci nimic ci doar astepti de la altii sa iti dea, cel mai bine este sa nu chinui un suflet nevinovat, un pui de om a carui singura vina este aceea ca risca sa vina pe lume in bratele unei femei care este obisnuita sa fie servita la pat de catre tatal batran si bolnav pentru ca “ii este rau”, femeie obisnuita sa cheme salvarea degeaba, doar pentru ca s-a obisnuit sa i se acorde mai multa atentie decat merita. Si ca sa fie tacamul complet, tatal copilului este disparut de tot din peisaj.

Vazand asa ceva, ma intreb de ce Dumnezeu alege sa dea copii celor care nu ii merita? Celor care nu constientizeaza responsabilitatea cresterii unui copil, dar mai ales nu isi dau seama ca in 2-3 ani pot ramane singure pe lume si nu va mai exista nimeni care sa le intretina.

Cu ceva timp in urma, am scris despre femei care accepta  – inca –  sa fie sclavele barbatilor lor. Si aceasta categorie de femei ma uimeste pe zi ce trece.  Femeile de genul asta accepta tratamente inumane din partea barbatilor si nici macar nu riposteaza, nu incearca sa isi impuna punctul de vedere in fata lor de frica. Dar, in schimb, stiu sa planga si sa se planga la telefon familiei ca nu mai suporta si sa se duca cineva dupa ele sa le ia acasa. Si uite asa, e un dute-vino continuu; la interval de doua, trei saptamani fac acest drum pe banii parintilor, caci barbatul nici macar nu se deplaseaza sa o ia, nu mai vorbesc de platit drumul. Se pare ca astfel de femei se desconsidera singure, nu sunt capabile sa ia decizii proprii in ceea  ce priveste viitorul lor si prefera sa fie bataia de joc a barbatilor, decat sa fie independente, sa se descurce pe cont propriu si sa le ofere barbatilor o lectie, si anume: femeia de langa tine trebuie sa o pretuiesti, sa o tratezi ca pe ceea ce este: femeie, sotie, mama, prietena. Dar si femeile gresesc. Considera ca daca barbatii le-au ales, trebuie sa le accepte oricum. Nu se mai ingrijesc (si aici nu ma refer la partea de beauty – make-up), sunt delasatoare, nu au grija de corpul lor, de modul in care se imbraca si de cum se comporta in prezenta barbatului in diferite situatii. Exista o vorba: o femeie adevarata este aceea care stie sa fie doamna in societate, gospodina in bucatarie si curva in dormitor. Se pare, insa, ca unele femei  considera ca dupa ce devin mame nu mai are importanta felul in care arata pentru ca au alte griji pe cap. Si, astfel, barbatii le neglijeaza si nu le mai trateaza corespunzator.  Se mai zice ca barbatul il ai asa cum ti-l cresti. Bineinteles, nu il iei din fasa sa il modelezi dupa bunul plac. Atunci cand doi oameni se indragostesc unul de celalalt, se accepta asa cum sunt, insa in viata de cuplu exista si mici compromisuri pentru ca relatia sa dureze. Sunt si femei care insala, dar  majoritatea celor care au relatii extraconjugale  sunt barbatii. Asa ca, noi, femeile, muncim mai mult decat sexul opus din dorinta de a le starni interesul si dupa cativa ani de casnicie. Asa cum au aparut ness-uri 3in1,  asa si noi trebuie sa ne straduim sa fim toate cele trei genuri de femei de care au nevoie barbatii in viata lor.

Aschia nu sare departe de trunchi, sau, cum e sacul asa si peticul

“Cine  n-are carte, n-are parte!” sau “Studiul este mama invataturii.” Sunt doar doua dintre povetele mamei atunci cand eram mica si vroia sa ma determine sa invat. Si nu neaparat pentru a fi premianta, nici nu am fost, ci pentru a avea cultura generala, pentru a ma putea descurca in viata. In timp cuvintele de mai sus s-au deteriorat, au ajuns sa nu mai aiba nici o valoare. Noul trend a transformat scoala intr-un adevarat catwalk. Fitele in materie de imbracaminte si accesorii au luat locul caietelor si cartilor in salile de clasa.

 

Daca in ultimii ani ne-am obisnuit sa citim perle ale elevilor la BAC sau la testele nationale, iar promovabilitatea la aceste examene era mai mult decat rusinoasa pentru scoala romaneasca,de sub 50%, iata ca a sosit si momentul in care s-a aflat motivul pentru care exista rezultate atat de slabe la unele dintre cele mai importante examene din viata. Anul acesta profesorii s-au intrecut pe sine, dar mai ales pe elevii ai caror discipoli sunt, si au demonstrat tuturor ca lipsa interesului pentru carte li se datoreaza in mare parte lor.  Si anul acesta rezultatele la bacalaureat au fost deplorabile, putin peste 50% dintre elevii care au sustinut acest examen au promovat in prima sesiune, insa profesorii care au avut rezultate de 7 sau peste 7, ceea ce inseamna ca au reusit sa se titularizeze, au fost sub 50% din numarul total al celor care au sustinut examenele. Ceea ce inseamna ca multi dintre elevi ar putea cu usurinta sa schimbe locul cu dascalii lor. Daca profesori de nota 1,2 sau 3 sunt cei care predau la scoala, ce pretentii sa avem de la niste bieti copii care de cand cu internetul, gadget-uri care mai de care mai performante si cu preocupari extrascolare care nu au nicio legatura cu invatatura, ba chiar se afla la polul opus al acesteia, au uitat de importanta scolii pentru ca “Multa lume critica pe Zavoranca, Daniela Crudu, dar ele sunt cap de afis in show biz, prin toate revistele, le urmaresc fotografii in cluburi, pe strada,  apar seara la televizor. Pentru mine ele au reusit în viata. Numele lor apare pe internet de mii de ori. Altfel, nu te stie nimeni, in afara de cartierul tăa. E bine sa ai un model de urmat, te inspira in ce faci” sau “Un model te reprezintă. Gigi Becali vorbeste pe intelesul meu, pricep. Patapievici are fraze incalcite, musai am nevoie de dictionar ca sa pricep ce vrea sa spuna”. Si pentru ca profesorii sa nu ramana in urma, au lansat si ei moda “perlelor” la examene. Astfel ca, unul dintre ei a  scris:” In istoria romanilor misuna specii taratoare de politicieni. Au impuscat, au jefuit si pe toti ia unit furaciunea. Dar niciunul nu a avut ce sa faca pentru tara, se rostogoleste in groapa Burebista de rusine…”. Adevarul nu este departe de aceste cuvinte, dar… astfel se invata istoria in scoli in zilele noastre?

Noile materii predate la scoala: Sex, alcool si violenta

Ma uit in urma si mi se face dor. Mi se face dor de copilaria presarata cu cozi infernale pentru produse rationalizate, cu pene de current lungi si dese, cu programe tv oferite cateva ore de zi. Dar cel mai mult mi se face dor de zilele in care mergeam la scoala. Mi-aduc aminte, de parca ar fi fost ieri, cum in anul I de scoala stateam pe scarile profesorilor si citeam dintr-o carte imensa povesti altor colege. Mi-aduc aminte cum desenam pe asfalt, si chiar se faceau concursuri pe tema aceasta. Pana in clasa a 8-a ma jucam sotronul, elasticul, fete, flori sau baieti, tara, tara vrem ostasi etc. si mi se parea lumea frumoasa. In clasa a 9-a abia descopeream rujul si rimelul, nici vorba de creion de ochi pentru ca riscam nota scazuta la purtare. Si tot pe atunci descopeream atractia fata de sexul opus, insa intr-un mod mai mult platonic. Probabil, fac parte din ultima generatie care a invatat la scoala romana, matematica, fizica, chimie, geografie si istorie. ISTORIE…Deja aceste materii sunt istorie pentru 90% dintre cei care mai frecventeaza scoala. Acum se merge la scoala pentru cu totul alte scopuri. Mi se zburleste pielea cand vad si aud de cazuri de violenta fizica care au loc in unitatile scolare, chiar sub nasul profesorilor si chiar a celor angajati sa asigure paza si protectia elevilor.

Stau, mai uit si imi pun intrebari retorice: “Cum e posibil sa se fi transformat scoala atat de mult in doar 10 ani?”, “Ce putere mai au profesorii sa disciplineze si sa formeze viitorii intelectuali ai Romaniei?”, “Va mai exista scoala peste alti 10 ani sau va ramane o simpla amintire a celor care au prins acei ani frumosi?”

Sexul nu mai este de mult un subiect tabu pentru adolescentii din ziua de azi. Elevii fac sex pe unde apuca si, mai grav, cu cine apuca. Nu se mai tine cont de relatia profesor-elev,  acum toata lumea se indragosteste de toata lumea si cu cat ai mai multi parteneri cu atat esti mai popular si mai bine vazut in randul prietenilor. Mai grav este faptul ca iti trimiti copilul in tabara cu credinta ca profesorul care il insoteste va avea grija sa nu consume alcool si ca se va comporta cuviincios, si tocmai acel profesor ii da voie elevului sa consume alcool, sa fumeze si chiar intretine relatii sexuale cu cel despre care se presupune ca il are sub tutela fara sa tina cont de statutul pe care il are, de consecinte si de conduita morala. Stirile despre elevi eminenti, despre premii si concursuri castigate de copii inteligenti sunt atat de rare, ca nici nu mai stiu de cand nu am mai auzit despre asa ceva. In schimb in fiecare zi imi este dat sa ascult sau sa  citesc despre scandaluri sexuale in scoli, de violenta dusa la extrem deopotriva de elevi si de profesori. De aceea, tind sa cred ca programa scolara s-a schimbat cu totul. In loc de limba si literatura romana se invata acum sexologia si cum se pune in practica. In loc de matematica se invata cum sa oferi cat mai multi pumni si sa primesti mai putini.  

Un caz socant, stupefiant, m-a facut sa ma gandesc de doua ori daca o sa vreau sa ofer acestei lumi un urmas al meu. Ce-i drept, inca nu s-a intamplat in Romania. Dar nu e tarziu pentru a se intampla si aici, sau poate ca inca nu s-a aflat. Cine stie? Sa revin la stirea socanta. Am citit zilele trecute ca o fetita de 5 ani le-a facut sex oral unor colegi de gradinita in varsta de 4 ani. Ca urmare a celor intamplate, gradinita a fost inchisa. Povestea s-a intamplat in statul California. Este oare posibil sa se trezeasca instinctul acesta hormonal in mintea si sufletul unor prichindei care ar trebui sa se joace cu masinute si papusi? Cine este de vina in acest caz? Parintii ca le ofera libertate deplina copiilor la internet si programele tv fara niciun fel de restrictii? Profesorii si educatorii, in acest caz, pentru ca manifesta o totala lipsa de responsabilitate fata de indatoririle lor ca si cadre didactice?

Scoala a devenit un adevarat maidan. Fiecare face ce vrea, cand vrea si cum vrea. Am citit cu uimire ca eleva care a facut sex cu mai multi colegi in toaleta liceului, precum si baietii implicate in poveste, nu pot fi exmatriculati din cauza acestui incident, ci doar li se poate scadea nota la purtare. Profesorii ajung sa fie batuti de proprii elevi, sau de rudele acestora, daca sunt mustrati sau dati afara de la ore pe motive disciplinare. Ministerul Educatiei are cu totul alte prioritati: sa indobitoceasca de tot elevii si parintii prin tot felul de programe scolare, prin schimbarea manualelor scolare an de an, prin introducerea sau eliminarea anumitor teste importante pentru trecerea la o noua forma de invatamant. Profesorii sunt obligati sa dea note de trecere tuturor, chiar daca ajung uneori chiar pana in clasa a 12-a fara sa stie sa citeasca sau sa scrie.

Proverbe precum “ Unde scoala se iveste, pamantul se-mbogateste.”, “O scoala fara disciplina este ca o moara fara apa.” ori “Scoala face omul, si altoiul face pomul.” vor ramane amintiri. Un singur proverb, in schimb se poate adapta usor situatiei actuale: “Nororcul nostru este ca dragostea (NU) se preda la scoala…am avea o obligatie in plus.”  

 

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.