Skip to content

Murim cu zile, cu autoritatile de mana

Murim cu zile, cu autoritatile de mana

Zilele acestea s-a tot discutat, si inca se va mai discuta mult timp de acum inainte, despre tragicul accident aviatic in care doua persoane au murit, iar alte cinci au fost ranite. Tragic nu este atat faptul ca au murit doi oameni, ci toata tevatura care se intampla in jurul acestui subiect, in cautarea unui tap ispasitor. Iar intr-un final, acesta va fi gasit: Adrian Iovan.

Spuneam ca nu e atat de tragic faptul ca doi oameni nevinovati si-au pierdut viata in acest accident. Un preot tanar, in prelegerile lui la inmormantari spune ca moartea trebuie imbratisata, pentru ca astfel sufletul omului isi termina misiunea pe pamant pentru a o continua intr-o alta lume. Poate ca asa e, poate ca nu. Cert e ca nimic si nimeni nu poate schimba destinul, soarta sau… nesansa de a avea la carma incompetenti care au nevoie de sapte ore pentru a gasi niste oameni pierduti si raniti in padurile unor munti. Ne laudam cu smartphone-uri, cu aplicatii inteligente care pot reda in timp real tot ceea ce facem, unde suntem si cu cine. Politia dispune de aparatura speciala de a intercepta si localiza in cateva secunde interlocutorul unui apel telefonic. Dar nu foloseste aparatura dintr-un motiv absurd: nu sunt urmariti penal, nu sunt evadati din puscarie. Daca in asta consta viata unui om si salvarea acestuia, cred ca toti ne dorim in astfel de momente sa fim infractori deosebit de periculosi pentru a putea fi localizati cu usurinta si gasiti la timp.

Toata stima pentru localnicii din comuna Horea, care au avut simtul civic de a porni in cautarea avionului prabusit fara a avea pregatirea necesara de a intreprinde expeditii de salvare. Felicitari lor pentru ca au acordat ajutor celor raniti cu ce au putut: haine mai groase, paturi pentru a transporta ranitii doi kilometrii pana la drumul de acces. Dar acestia vor fi uitati in scurt timp. Nu de catre cei implicati fara voia lor in accident, ci de cei care ar fi trebuit sa pregateasca expeditia de salvare cu toata aparatura necesara in astfel de cazuri. Autoritatile ar fi trebuit sa se mobilizeze si, in momentul in care ranitii au apelat la 112, sa intercepteze convorbirea si sa ii localizeze pentru ca salvarea lor sa se faca in 30 de minute nu in 420 de minute cat a durat pana au ajuns echipele de salvare.

A murit un copil nevinvat. Singura ei vina a fost aceea ca era extrem de dedicata meseriei pentru care invata temeinic si vroia sa participle personal la salvarea unei vieti. Dar si-a pierdut propria-i viata din cauza unor oameni incompetenti pe care ii alegem mereu, fara sa ne gandim ca meritam un viitor mai bun, ci doar ca “mai rau de atat nu se poate”. Traim cu speranta ca poate, candva, cineva se va trezi la realitate si nu se va mai gandi ca trebuie sa isi ingroase conturile personale si ale rudelor, ci trebuie sa se asigure ca poporul care l-a ales merita sa aiba o viata decenta, sa aiba un serviciu decent, sa nu moara de foame pe strazi, sau de frig intr-un accident aviatic.

Am vazut si citit tot felul de declaratii, care mai de care mai hilare. Mai nou, medicul Radu Zamfir este contrazis de seful STS in declaratiile sale, conform careia ar fi transmis telefonic, cu ajutorul Google Maps , coordonatele zonei in care s-au prabusit. Maine cu siguranta vor declara: “Medicul, probabil, in timpul cat a fost inconstient, a visat ca transmite coordonatele, dar de fapt nu a facut-o.” Este si asta o ipoteza, nu-i asa?

Am mai citit un articol conform caruia, raposatul Adrian Iovan a cerut amanrea zborului din cauza unor defectiuni tehnice. Insa medicii au fost de accord sa isi riste propriile vieti de dragul de a salva una singura. Ca Minister al Sanatatii, care pun viata oamenilor mai presus de orice, as fi cerut autoritatilor competente sa se puna la dispozitie o alta aeronava in stare buna pentru aceasta misiune. Dar nu. Nepasarea si incompetenta celor care stau imbracati la patru ace in birouri de lux au dus la trecerea in nefiinta a doua suflete ce doar isi faceau meseria.

Murim cu zile! Si nimanui nu-i pasa!

Despre ce inteleg unele femei ca inseamna casatoria

Viata bate filmul, sau filmul bate viata? Nici nu mai stiu care dintre variante este cea corecta. Sau poate ar trebui sa spun ca vizionarea telenovelelor dauneaza grav sanatatii?  Cert e ca realitatea pe care o privesc  in fiecare zi ma uimeste tot mai mult pe zi ce trece. Ma intreb de ce mi-a fost dat sa intalnesc astfel de oameni? Cu ce am gresit … sau poate a fost alegerea mea sa stau printre ei, sa vad o latura a omenirii care credeam ca nu mai exista…

Exista o categorie de femei care desi sunt la varsta la care ar trebui sa aiba o familie – sot si copil – stau dupa pantalonii tatalui mai ceva ca un copil de doi ani care abia descopera lumea. Femei care isi aleg ca parteneri de viata barbati care profita de pe urma unui batran care, de dragul fetei, intretine dintr-o pensie de nimic doi oameni maturi care ar trebui sa fie capabili sa se intretina singuri. Dar daca ar fi doar atat, poate ar fi mai bine.  Dar cum poti sa numesti  relatie o situatie in care certurile si despartirile (cu tot cu bagaje facute, injuraturi ca la usa cortului si spray-uri date in ochi barbatului) sunt mai prezente in viata celor implicati decat schimbatul sosetelor?  Colac peste pupaza, dupa o relatie de nici sase luni, in care daca s-au vazut de 30 de ori, atat din cauza despartirilor dese cat si a serviciului barbatului, femeia ramane insarcinata.  In mod normal, cand nu te poti intretine pe tine, clar nu ai cum sa intretii  un copil si rezonabil  ar fi sa avortezi. Sunt impotriva avortului,  insa in astfel de cazuri,  cand nu produci nimic ci doar astepti de la altii sa iti dea, cel mai bine este sa nu chinui un suflet nevinovat, un pui de om a carui singura vina este aceea ca risca sa vina pe lume in bratele unei femei care este obisnuita sa fie servita la pat de catre tatal batran si bolnav pentru ca “ii este rau”, femeie obisnuita sa cheme salvarea degeaba, doar pentru ca s-a obisnuit sa i se acorde mai multa atentie decat merita. Si ca sa fie tacamul complet, tatal copilului este disparut de tot din peisaj.

Vazand asa ceva, ma intreb de ce Dumnezeu alege sa dea copii celor care nu ii merita? Celor care nu constientizeaza responsabilitatea cresterii unui copil, dar mai ales nu isi dau seama ca in 2-3 ani pot ramane singure pe lume si nu va mai exista nimeni care sa le intretina.

Cu ceva timp in urma, am scris despre femei care accepta  – inca -  sa fie sclavele barbatilor lor. Si aceasta categorie de femei ma uimeste pe zi ce trece.  Femeile de genul asta accepta tratamente inumane din partea barbatilor si nici macar nu riposteaza, nu incearca sa isi impuna punctul de vedere in fata lor de frica. Dar, in schimb, stiu sa planga si sa se planga la telefon familiei ca nu mai suporta si sa se duca cineva dupa ele sa le ia acasa. Si uite asa, e un dute-vino continuu; la interval de doua, trei saptamani fac acest drum pe banii parintilor, caci barbatul nici macar nu se deplaseaza sa o ia, nu mai vorbesc de platit drumul. Se pare ca astfel de femei se desconsidera singure, nu sunt capabile sa ia decizii proprii in ceea  ce priveste viitorul lor si prefera sa fie bataia de joc a barbatilor, decat sa fie independente, sa se descurce pe cont propriu si sa le ofere barbatilor o lectie, si anume: femeia de langa tine trebuie sa o pretuiesti, sa o tratezi ca pe ceea ce este: femeie, sotie, mama, prietena. Dar si femeile gresesc. Considera ca daca barbatii le-au ales, trebuie sa le accepte oricum. Nu se mai ingrijesc (si aici nu ma refer la partea de beauty – make-up), sunt delasatoare, nu au grija de corpul lor, de modul in care se imbraca si de cum se comporta in prezenta barbatului in diferite situatii. Exista o vorba: o femeie adevarata este aceea care stie sa fie doamna in societate, gospodina in bucatarie si curva in dormitor. Se pare, insa, ca unele femei  considera ca dupa ce devin mame nu mai are importanta felul in care arata pentru ca au alte griji pe cap. Si, astfel, barbatii le neglijeaza si nu le mai trateaza corespunzator.  Se mai zice ca barbatul il ai asa cum ti-l cresti. Bineinteles, nu il iei din fasa sa il modelezi dupa bunul plac. Atunci cand doi oameni se indragostesc unul de celalalt, se accepta asa cum sunt, insa in viata de cuplu exista si mici compromisuri pentru ca relatia sa dureze. Sunt si femei care insala, dar  majoritatea celor care au relatii extraconjugale  sunt barbatii. Asa ca, noi, femeile, muncim mai mult decat sexul opus din dorinta de a le starni interesul si dupa cativa ani de casnicie. Asa cum au aparut ness-uri 3in1,  asa si noi trebuie sa ne straduim sa fim toate cele trei genuri de femei de care au nevoie barbatii in viata lor.

Aschia nu sare departe de trunchi, sau, cum e sacul asa si peticul

“Cine  n-are carte, n-are parte!” sau “Studiul este mama invataturii.” Sunt doar doua dintre povetele mamei atunci cand eram mica si vroia sa ma determine sa invat. Si nu neaparat pentru a fi premianta, nici nu am fost, ci pentru a avea cultura generala, pentru a ma putea descurca in viata. In timp cuvintele de mai sus s-au deteriorat, au ajuns sa nu mai aiba nici o valoare. Noul trend a transformat scoala intr-un adevarat catwalk. Fitele in materie de imbracaminte si accesorii au luat locul caietelor si cartilor in salile de clasa.

 

Daca in ultimii ani ne-am obisnuit sa citim perle ale elevilor la BAC sau la testele nationale, iar promovabilitatea la aceste examene era mai mult decat rusinoasa pentru scoala romaneasca,de sub 50%, iata ca a sosit si momentul in care s-a aflat motivul pentru care exista rezultate atat de slabe la unele dintre cele mai importante examene din viata. Anul acesta profesorii s-au intrecut pe sine, dar mai ales pe elevii ai caror discipoli sunt, si au demonstrat tuturor ca lipsa interesului pentru carte li se datoreaza in mare parte lor.  Si anul acesta rezultatele la bacalaureat au fost deplorabile, putin peste 50% dintre elevii care au sustinut acest examen au promovat in prima sesiune, insa profesorii care au avut rezultate de 7 sau peste 7, ceea ce inseamna ca au reusit sa se titularizeze, au fost sub 50% din numarul total al celor care au sustinut examenele. Ceea ce inseamna ca multi dintre elevi ar putea cu usurinta sa schimbe locul cu dascalii lor. Daca profesori de nota 1,2 sau 3 sunt cei care predau la scoala, ce pretentii sa avem de la niste bieti copii care de cand cu internetul, gadget-uri care mai de care mai performante si cu preocupari extrascolare care nu au nicio legatura cu invatatura, ba chiar se afla la polul opus al acesteia, au uitat de importanta scolii pentru ca “Multa lume critica pe Zavoranca, Daniela Crudu, dar ele sunt cap de afis in show biz, prin toate revistele, le urmaresc fotografii in cluburi, pe strada,  apar seara la televizor. Pentru mine ele au reusit în viata. Numele lor apare pe internet de mii de ori. Altfel, nu te stie nimeni, in afara de cartierul tăa. E bine sa ai un model de urmat, te inspira in ce faci” sau “Un model te reprezintă. Gigi Becali vorbeste pe intelesul meu, pricep. Patapievici are fraze incalcite, musai am nevoie de dictionar ca sa pricep ce vrea sa spuna”. Si pentru ca profesorii sa nu ramana in urma, au lansat si ei moda “perlelor” la examene. Astfel ca, unul dintre ei a  scris:” In istoria romanilor misuna specii taratoare de politicieni. Au impuscat, au jefuit si pe toti ia unit furaciunea. Dar niciunul nu a avut ce sa faca pentru tara, se rostogoleste in groapa Burebista de rusine…”. Adevarul nu este departe de aceste cuvinte, dar… astfel se invata istoria in scoli in zilele noastre?

Noile materii predate la scoala: Sex, alcool si violenta

Ma uit in urma si mi se face dor. Mi se face dor de copilaria presarata cu cozi infernale pentru produse rationalizate, cu pene de current lungi si dese, cu programe tv oferite cateva ore de zi. Dar cel mai mult mi se face dor de zilele in care mergeam la scoala. Mi-aduc aminte, de parca ar fi fost ieri, cum in anul I de scoala stateam pe scarile profesorilor si citeam dintr-o carte imensa povesti altor colege. Mi-aduc aminte cum desenam pe asfalt, si chiar se faceau concursuri pe tema aceasta. Pana in clasa a 8-a ma jucam sotronul, elasticul, fete, flori sau baieti, tara, tara vrem ostasi etc. si mi se parea lumea frumoasa. In clasa a 9-a abia descopeream rujul si rimelul, nici vorba de creion de ochi pentru ca riscam nota scazuta la purtare. Si tot pe atunci descopeream atractia fata de sexul opus, insa intr-un mod mai mult platonic. Probabil, fac parte din ultima generatie care a invatat la scoala romana, matematica, fizica, chimie, geografie si istorie. ISTORIE…Deja aceste materii sunt istorie pentru 90% dintre cei care mai frecventeaza scoala. Acum se merge la scoala pentru cu totul alte scopuri. Mi se zburleste pielea cand vad si aud de cazuri de violenta fizica care au loc in unitatile scolare, chiar sub nasul profesorilor si chiar a celor angajati sa asigure paza si protectia elevilor.

Stau, mai uit si imi pun intrebari retorice: “Cum e posibil sa se fi transformat scoala atat de mult in doar 10 ani?”, “Ce putere mai au profesorii sa disciplineze si sa formeze viitorii intelectuali ai Romaniei?”, “Va mai exista scoala peste alti 10 ani sau va ramane o simpla amintire a celor care au prins acei ani frumosi?”

Sexul nu mai este de mult un subiect tabu pentru adolescentii din ziua de azi. Elevii fac sex pe unde apuca si, mai grav, cu cine apuca. Nu se mai tine cont de relatia profesor-elev,  acum toata lumea se indragosteste de toata lumea si cu cat ai mai multi parteneri cu atat esti mai popular si mai bine vazut in randul prietenilor. Mai grav este faptul ca iti trimiti copilul in tabara cu credinta ca profesorul care il insoteste va avea grija sa nu consume alcool si ca se va comporta cuviincios, si tocmai acel profesor ii da voie elevului sa consume alcool, sa fumeze si chiar intretine relatii sexuale cu cel despre care se presupune ca il are sub tutela fara sa tina cont de statutul pe care il are, de consecinte si de conduita morala. Stirile despre elevi eminenti, despre premii si concursuri castigate de copii inteligenti sunt atat de rare, ca nici nu mai stiu de cand nu am mai auzit despre asa ceva. In schimb in fiecare zi imi este dat sa ascult sau sa  citesc despre scandaluri sexuale in scoli, de violenta dusa la extrem deopotriva de elevi si de profesori. De aceea, tind sa cred ca programa scolara s-a schimbat cu totul. In loc de limba si literatura romana se invata acum sexologia si cum se pune in practica. In loc de matematica se invata cum sa oferi cat mai multi pumni si sa primesti mai putini.  

Un caz socant, stupefiant, m-a facut sa ma gandesc de doua ori daca o sa vreau sa ofer acestei lumi un urmas al meu. Ce-i drept, inca nu s-a intamplat in Romania. Dar nu e tarziu pentru a se intampla si aici, sau poate ca inca nu s-a aflat. Cine stie? Sa revin la stirea socanta. Am citit zilele trecute ca o fetita de 5 ani le-a facut sex oral unor colegi de gradinita in varsta de 4 ani. Ca urmare a celor intamplate, gradinita a fost inchisa. Povestea s-a intamplat in statul California. Este oare posibil sa se trezeasca instinctul acesta hormonal in mintea si sufletul unor prichindei care ar trebui sa se joace cu masinute si papusi? Cine este de vina in acest caz? Parintii ca le ofera libertate deplina copiilor la internet si programele tv fara niciun fel de restrictii? Profesorii si educatorii, in acest caz, pentru ca manifesta o totala lipsa de responsabilitate fata de indatoririle lor ca si cadre didactice?

Scoala a devenit un adevarat maidan. Fiecare face ce vrea, cand vrea si cum vrea. Am citit cu uimire ca eleva care a facut sex cu mai multi colegi in toaleta liceului, precum si baietii implicate in poveste, nu pot fi exmatriculati din cauza acestui incident, ci doar li se poate scadea nota la purtare. Profesorii ajung sa fie batuti de proprii elevi, sau de rudele acestora, daca sunt mustrati sau dati afara de la ore pe motive disciplinare. Ministerul Educatiei are cu totul alte prioritati: sa indobitoceasca de tot elevii si parintii prin tot felul de programe scolare, prin schimbarea manualelor scolare an de an, prin introducerea sau eliminarea anumitor teste importante pentru trecerea la o noua forma de invatamant. Profesorii sunt obligati sa dea note de trecere tuturor, chiar daca ajung uneori chiar pana in clasa a 12-a fara sa stie sa citeasca sau sa scrie.

Proverbe precum “ Unde scoala se iveste, pamantul se-mbogateste.”, “O scoala fara disciplina este ca o moara fara apa.” ori “Scoala face omul, si altoiul face pomul.” vor ramane amintiri. Un singur proverb, in schimb se poate adapta usor situatiei actuale: “Nororcul nostru este ca dragostea (NU) se preda la scoala…am avea o obligatie in plus.”  

 

Magia noptilor de iarna

Incet, incet, se-astern timid,

Fulgii de nea ce se preling

Din cerul alburiu si sclipitor

Formand un matasos covor.

In dansul lor plin de mister

Trei fulgi pufosi cazuti din cer

Se-aseaza gratios pe geam

In timp ce eu frumos visam.

Pasi rataciti la ceas de seara

Se-aud cum se strecoara,

Sub greutatea lor ce-apasa tare,

Omatul moale, usor dispare.

Anul acesta iarna isi intra in drepturi din timp. Mos Nicolae a avut grija sa vina cu primii fulgi de nea, iar astazi ninsoarea a prins un curaj nebun in Bucurestiul cenusiu. Ninge viscolit la aceasta ora tarzie din noapte. Dansul fulgilor in aer parca vor sa spuna o poveste, dar, in lipsa unor ascultatori interesati, se astern timid pe strazile imbacsite de atata praf. Totul este alb in jur. Masinile parcate pe marginea trotuarelor, gradinile, copacii…totul in jur a imbracat straiele albe de sarbatoare. O atmosfera plina de magie, de basm.

Aerul rece patrunde adanc in piept. E proaspat, inmiresmat, ma duce cu gandul la o cana de vin fiert cu scortisoara si mar savurata la gura sobei in timp ce colindele intregesc tabloul perfect al sarbatorilor de iarna. Imi asez capul pe perna, cu ochii atintiti la fereastra unde fulgii de zapada isi continua dansul lor mirific.

Mintea o ia razna. Fuge cu gandul la copilaria in care stateam ingropata in zapada pana la brau, inghetata de frig si in acelasi timp fericita ca pot sa construiesc un imens om de zapada care sa stea de paza in gradina blocului. Fericita ca pot sa construiesc o casuta de zapada in care sa ma feresc de vantul aspru care imi mangaie obrazul rosu. Fericita ca pot sa ma dau pe derdelusul din fata blocului lung de la un capat la celalalt al trotuarului fara ca cei mari sa fie incomodati de sticla lucioasa pe care alunec usor.

Dar visul nu tine decat pana la ivirea zorilor. Masinile acoperite de un strat gros de zapada ma readuc la realitate. La o lume in care copii nu mai ies sa se joace cu zapada. In care oamenii de zapada construiti cu atata drag candva acum sunt aproape inexistenti. Iar saniuta cu care ma dadeam pe zapada cand eram de-o schioapa se regaseste doar in vacantele petrecute la munte.

Alegeri parlamentare 2012 – intre speranta si deziluzie

Au trecut si alegerile parlamentare. Pana acum, pe durata campaniei electorale, nu am simtit nevoia sa scriu nimic despre acest subiect pentru ca nu mi-a atras nimeni atentia in mod deosebit. Am urmarit acelasi circ inceput in ianuarie-februarie in care “STATUL”, cel care ar trebui sa apere interesul poporului, isi apara de fapt propriul interes. Iar pentru asta candidatii au recurs la aceleasi mijloace marsave de a-si injosi contracandidatul principal cu scopul de a castiga votul poporului.

 

Dupa evenimentele petrecute in ultimele 10 luni in tara, mi-ar fi placut sa vad o campanie curata, adevarata, cinstita. Dar USL si ARD, cele doua mari aliante politice intre care s-a dat adevaratul razboi, nu au stiut sa joace fair-play. Atunci cand vrei sa castigi pentru ceea ce esti, ce stii si ce poti face pentru cei din jur, nu te folosesti de comparatii meschine care nu iti aduc altceva decat dizgratia celor din jur. “Eu nu voi fura ca X, nu voi insela ca Y, nu voi minti ca Z…”nu fac altceva decat sa dea de gandit ca vei face fix acelasi lucru ca X, Y, Z, pentru ca nu spui exact ce vrei, ce poti si ce vei face pentru marea de oameni al caror vot il cersesti.

 

Victoria USL nu se datoreaza campaniei electorale pe care au cheltuit zeci de mii de euro, si nici increderii pe care oamenii au acordat-o candidatilor din partidele aliantei. Victoria a venit ca o consecinta a urei pe care poporul roman a acumulat-o in ultimul an, mai ales, impotriva PDL si a lui Traian Basescu. Victoria USL a venit ca urmare a partidelor care se afla pe scena politica din Romania si nu isi au rostul in acest context, care au incercat sa obtina un loc in Parlamentul Romaniei, si pe care, din pacate, unele chiar le-au obtinut.

 

Nu inteleg ce cauta un PP-DD pe scena politica dupa circul facut la Oltchim. A avut un singur merit in tot acel scandal, a aratat lumii ca o fabrica care poate aduce bani statului roman s-a dorit a fi vanduta aproape pe nimic.

Nu inteleg ce rost are UDMR in Parlamentul, dar mai ales in Guvernul Romaniei. E drept, exista o comunitate maghiara la noi in tara, dar daca nu le convine faptul ca TREBUIE sa vorbeasca si sa invete in LIMBA ROMANA, nu au decat sa plece la ei in tara.

Nu inteleg de ce trebuie sa regasim la orice tip de alegeri, fie ele prezidentiale, locale, parlamentare, partide ale unor minoritati precum evrei, sasi, secui, arabi, rromi… care cu siguranta nu au nici o sansa sa obtina sustinere din partea alegatorilor romani, majoritari in propria tara.

 

In ultimii 23 de ani de “democratie” ne-am invartit in jurul acelorasi partide: PSD, PDL, PNL, PC, PNTCD, pentru ca restul aflate in joc sunt ale unor minoritati care nu au ce cauta la conducerea unei tari care nu le apartine. Ar mai fi PRM, ce-i drept. Dar reprezentantii partidului nu ies cu nimic in evidenta care sa dea desteptarea poporului “din somnul cel de moarte”, sa le arate drumul corect spre o viata mai buna, lipsita de minciuni si inselaciuni din partea politicienilor. Si uite asa, ne invartim in cerc, schimband aceleasi sosete pe care le spalam o data la patru ani.

 

Mi-ar placea sa vad la urmatoarele alegeri din 2014, asta daca nu vor avea loc chiar in 2013, un om INDEPENDENT politic, independent de orice partid, care sa vina sa faca curatenie si sa ne puna pe fagasul cel bun. Un om care sa aleaga din toate partidele enumerate mai sus – mai putin cele ale minoritatilor -, oamenii capabili sa apere interesul tarii mai presus de orice. Oameni care sa fie capabili sa comunice intre ei fara sa se lege de culoarea politica pe care o reprezinta, oameni care, inainte sa se injure unul pe celalalt, sa gandeasca impreuna un plan prin care Romania sa poata scoate capul in lume mandra de numele ei, mandra de locurile frumoase pe care niciun Ministru al Turismului nu a fost capabil pana acum sa le exploreze la maximum pentru a atrage cat mai multi turisti, mandra ca are conducatori care, atunci cand jura cu mana pe Biblie ca va apara interesul tarii si al poporului, nu rosteste niste cuvinte goale.

 

Sper, desi cel mai probabil speranta e in zadar, ca USL va stii sa isi joace cartea castigata in 2012 pana la final, adica pana la alegerile prezidentiale. Sa demonstreze ca sunt capabili sa isi asume promisiunile facute de-a lungul anului 2012, sa le puna in aplicare si sa castige cu adevarat increderea electoratului. Atunci se va vedea cu adevarat daca au sustinerea poporului, sau aceste alegeri parlamentare nu au fost decat o amagire pe fondul unor tensiuni aduse la extrem atat in randul poporului cat si in randul politicienilor.

Referendumul scoate la iveala armele ascunse ale USL

Dupa aproape trei saptamani de “dezbateri” la nivelul Curtii Constitutionale, s-a luat o decizie asteptata de romani in primele zile din august. Cine a avut de castigat in urma referendumului din 29 iulie? Conform CCR, Traian Basescu are liber sa se intoarca la Cotroceni, intrucat referendumul a fost invalidat. Rezultatul este unul controversat, pentru ca USL nu este de acord cu decizia Curtii, dar spune ca o va respecta. Mai multi cetateni, stransi in fata Curtii Constitutionale protesteaza decizia luata de acestia. Iar altii – PDL – se bucura de “reusita”.

 

Nici nu stiu daca Traian Basescu poate spune ca invins USL. Cert e ca a primit avizul CCR de a se intoarce la Cotroceni pentru a-si termina mandatul. Asta daca si-l va duce la bun sfarsit, pentru ca USL va continua razvratirea si va pune la cale o noua suspendare.

 

 

Decizia Curtii Constitutionale scoate, insa, la iveala dedesubturile politicienilor romani care s-au obisnuit sa faca promisiuni pe care sa le faca uitate repede. De exemplu, Traian Basescu spunea ca daca va fi demis va demisiona in cinci minute. Nu a facut-o. Pe 26 iulie, cu trei zile inainte de referendum, Crin Antonescu era decis sa renunte definitiv la cariera politica daca la referendum nu se vor prezenta peste 9 milioane romani. S-au prezentat doar 8, 5 milioane de romani la vot, dar se pare ca lipsa a peste 500 de mii de romani nu a contat nici chiar dupa ce CCR a invalidat referendumul, pe motiv ca nu s-a indeplinit cvorumul necesar demiterii. Astfel ca, Crin Antonescu s-a razgandit si nu are de gand sa renunte la politica, ci din contra va continua lupta sperand ca intr-o buna zi sa fie presedintele ales al Romaniei. Ma indoiesc ca i se va indeplini dorinta.

 

USL a incercat cu toate puterile sa scada numarul populatiei cu drept de vot dupa inchiderea urnelor de vot pentru ca stiau ca nu au cum sa castige. Si s-au gandit chiar sa se dezica de romanii plecati in strainatate sa munceasca, care, chiar daca au rezidenta in alta tara, au domiciliul stabil tot in Romania, pentru ca in Romania trebuie sa vina pentru a-si reinnoi cartea de identitate sau pasaportul si in Romania trimit bani la familie, bani care se duc la bugetul statului.

 

Partea proasta, pe care nici una dintre tabere nu o va intelege sau nu va arata ca o intelge vreodata este ca cei 10 milioane de romani cu drept de vot care nu s-au prezentat la vot nu le apartin niciunuia. S-au abtinut de la vot prin neprezentare, anulandu-si astfel votul, pentru ca pe buletinul de vot de la referendum nu se regasea optiunea pe care si-o doreau. Pana si in Parlament exista voturi pro, impotriva si abtineri, si chiar absenti nemotivati. La fel si cu cetatenii. S-au abtinut prin absenteism. Crin Antonescu recunoaste ca cetateni ai Romaniei doar 7,5 milioane de romani. Cei care au votat pentru suspendare. Traian Basescu ii recunoaste pe restul de 10 milioane de romani. Dar aici nu este vorba despre o impartire a averilor, de un partaj la divort: eu iau partea asta, eu iau cealalta parte. Daca se vrea corectitudine, ar trebui sa introduca obligativitatea votului, atingerea cvorumului la orice tip de alegeri pentru a nu mai exista problema ca s-au prezentat la vot un numar infim de cetateni cu drept de vot.

 

Din politica romaneasca nu putem intelege mare lucru. Promisiuni, minciuni, spagi, amenintari, fraude. Cam asta ar fi definitia corecta a politicii romanesti.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.